Rolul sistemului judiciar e să aplice legile, nu să le creeze.
Ne găsim astăzi în faţa unei crize fără precedent în sistemul judiciar. Nu se mai judecă decât procesele care privesc dosare cu arestaţi sau încredinţări de minori, iar judecătorii ameninţă că, dacă nu le sunt satisfăcute revendicările, vor refuza să judece şi aceste cazuri. Într-un cuvânt: haos. Ieşirea din această criză depinde de răspunsul la întrebarea: ce vor magistraţii? Aparent, protestul vizează aşezarea funcţiilor din sistemul judecătoresc în ierarhia noii grile de salarizare unică. De fapt, lucrurile sunt mult mai complexe de atât: ceea ce contează, poate chiar mai mult decât salariile care vor fi plătite începând cu 2015 (adică cele din grila unică), este nivelul la care salariile vor fi îngheţate în următorii ani.
Lucrurile au scăpat de sub control
Din nefericire pentru noi toţi, procesul redactării Legii unice de salarizare se suprapune pe o problemă mai veche a sistemului judiciar - problema sporurilor salariale pe care judecătorii şi le-au acordat, mărindu-şi astfel semnificativ veniturile. Mecanismul este simplu: magistraţii au atacat în instanţă Legea de salarizare şi au cerut să se constate fie faptul că sunt discriminaţi faţă de alte categorii profesionale, fie că unele sporuri, între timp abrogate, ar trebui să se aplice în continuare. Pe lângă sporul de risc şi solicitare neuropsihică şi sporul de confidenţialitate (despre care vom discuta în detaliu, mai jos), magistraţii au cerut şi alte beneficii financiare care să le rotunjească veniturile, cum ar fi: bonurile de creşă şi pentru magistraţii care nu au copii de vârstă preşcolară (sau chiar care nu au deloc copii), decontarea asigurărilor CASCO pentru autovehiculele personale, acordarea tichetelor de masă sau a unui litru de lapte pe zi. În total, au existat aproximativ 14 tipuri de acţiuni majore. La început, in
