Nu există independenţi autentici cu şanse în bătălia politică, iar lupta se dă între Traian Băsescu şi coaliţia adversarilor săi – indiferent cum se va numi marioneta cu care vor decide să defileze. Restul este PR.

Avem toate motivele să credem că, atunci când au stabilit data alegerilor prezidenţiale, decidenţii nu şi-au dat seama că 22 noiembrie este ziua în care, cu 46 de ani în urmă, a fost asasinat preşedintele John F. Kennedy. Fără să vrea, ei au surprins corect spiritul de „character assassination“ în care se desfăşoară deja campania electorală la trusturile mogulilor, fapt constatat de curând şi de Oxford Analytica, spre maxima isterizare a cohortelor de mercenari plătiţi regeşte de moguli.

Isteria mediatică nu este însă singura armă cu care luptă coaliţia politico-economică organizată în scopul îndepărtării lui Traian Băsescu din viaţa politică: pregătirea unui candidat capabil să-l învingă la urne pe actualul preşedinte este şi ea o linie de atac importantă. Deoarece partidele nu pot furniza un astfel de candidat, coaliţia în cauză înţelege să joace din nou cartea candidatului independent, cu care a reuşit atât de bine la alegerile locale din Capitală, în 2008. Cum bătălia finală se apropie, nu mai este timp de figuranţi, toate eforturile fiind concentrate în sprijinul candidatului cotat cu cele mai multe şanse. Acestea fiind zise, am putea încheia articolul, adăugând doar că figurantul în galeria independenţilor a fost Radu Duda, retras din cursă înainte ca ea să fi început, dar după ce a târât Casa Regală într-o aventură nefericită; iar candidatul pe care mizează adversarii preşedintelui este Sorin Oprescu, care, după ce ne-a asigurat că vrea să stea trei mandate la Primărie, a declarat c㠄ia în calcul, foarte serios“, o candidatură la preşedinţie. Vom mai zăbovi totuşi, pentru că această comedie a independenţilor este prea periculoasă pen