- Cultural - nr. 372 / 8 Septembrie, 2009 In aceasta perioada de criza si aberanta democratie, ambele expansive, acoperitoare si impotmolitoare a doua mari coordonate ale existentei umane _ materiale si morale _ "insular", cate un concetatean de-al nostru gaseste "resortul" interior necesar si, sfidand curentul potrivnic, indrazneste sa infaptuiasca ceva. Printre acestia, si dintre ei, unul care are curajul sa-si indrepte constant fata spre viitor si gandul spre unica si marea nadejde _ bunul Dumnezeu _ este inginerul agronom Vasile Bota, absolvent al IANB Bucuresti, preot deopotriva, atat prin pregatire _ Facultatea de Teologie din Sibiu _, cat si prin practica, el slujind in parohia din satul Chinari. Ne-a invitat in prima sambata a lunii septembrie a.c., sa-i vedem materializarea trudei sale de "furnica" umana. Locul ales a fost comuna sa natala, Bahnea, inzestrata de Creator cu un peisaj de o frumusete rara, a carei orice tentativa de transpunere in cuvinte nu ar face decat sa o amputeze. Aici, pe doua parcele identice ca suprafata, aproximativ un hectar fiecare, dar distantate una de cealalta, situate la capatul comunei si insirate pe stanga drumului ce duce catre satul Gogan, am avut ocazia sa vedem plantati un numar de 400 de nuci. In cuvantarea sa, vorbind despre pomi, iar dintre ei, despre nuc, _ spunea domnul doctor inginer Mihai Tomsa _ daca avem in vedere ca are cea mai mare durata de viata, poate fi denumit atunci, din aceasta perspectiva, pe drept cuvant, "pomul vietii". Fundalul parcelelor este alcatuit dintr-un sir natural de coline care, tot o minune dumnezeiasca, au dimensiuni aproape identice, dar remarcabil _ parca desenate de un geometru _, toate au o forma conica extrem de precisa. La capatul opus, pe latura dinspre sosea, acelasi gospodar, insa si slujitor al lui Dumnezeu, a ridicat o cruce dintr-un lemn de esenta tare, pe fata careia sta fixa