De la primele alegeri libere din 1990 şi până în 2004, a devenit tot mai uşor să câştigi fotoliul prezidenţial. Pentru că românii, din diferite motive, nu merg la vot, cel mai recent ales preşedinte, Traian Băsescu, s-a cocoţat în Dealul Cotrocenilor cu mai puţin de jumătate din voturile cu care Iliescu devenea primul preşedinte postdecembrist. Adică aproape un sfert din totalul celor cu drept de vot.

Libertatea de-abia câştigată şi dorinţa unui nou început i-au făcut pe români să meargă în 1990 la alegerile prezidenţiale la vot într-un număr care nu avea să mai fie egalat niciodată. "Duminica orbului" de la 20 mai 1990 a fost ziua care a cumulat toate recordurile în materie electorală în România: aproape toată populaţia cu drept de vot a mers la urne, iar preşedintele a fost ales cu un scor zdrobitor încă din primul tur.

Au votat atunci 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscrişi în listele electorale, ceea ce înseamnă un procent-record de 86,19%. Şi la fel poate fi catalogat şi procentul cu care Ion Iliescu a fost ales preşedinte: 85,07%, adică 12.232.498 de voturi. Şi, cum era vorba de o democraţie incipientă, a existat şi un număr mare de voturi anulate, 447.923. Ceilalţi doi candidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD) s-au plasat foarte departe de câştigător, cu numai 1.529.188 de voturi (10,64%) şi, respectiv, 617.007 voturi (4,29%).

LEGITIMITATE PE TOBOGAN

Deşi următoarele alegeri prezidenţiale au avut loc numai doi ani mai târziu, în 1992, românii nu s-au mai prezentat la secţiile de votare în număr aşa mare ca în mai 1990. În primul tur al prezidenţialelor, desfăşurat la 27 septembrie, din cei 16.380.663 de cetăţeni cu drept de vot, au venit la urne 12.496.430 (76,28%), cu aproximativ 2 milioane mai puţin decât în '90 şi aproape exact numărul celor care îl votaseră la primele alegeri pe Ion Iliesc