Relatările unui veteran de război au fost subiectul mai multor cărţi de specialitate. Gheorghe Nica are 76 de ani, iar trăirile lui de pe front i-au inspirat pe mai mulţi scriitori români în ultimii 50 de ani.

Gheorghe Nica este personajul mai multor cărţi de istorie. Faptul că la vârsta de 11 ani a fost pe front şi că de-a lungul vieţii a obţinut numeroase medalii şi ordine de merit militar a stârnit interesul mai multor scriitori români. Primul care a pus pe hârtie întâmplările trăite de Gheorghe Nica a fost Vasile Bîrză, în volumul „Legământ”, 1956. Următoarea carte în care se regăsesc povestirile veteranului de război băimărean a fost „Fapte şi memorii”, autor Maria Magdalena Payer. „Cartea este în memoria tatălui meu care a decedat în 1990. Veteranii de răboi m-au «înfiat», iar povestea celor care au întors armele împotriva ruşilor şi germanilor, trebuia să fie spusă”, afirmă Maria Payer. „Volumul este istoria vie a neamului, ce merită să fie ştiută de toţi”, continuă autoarea. Tot în acelaşi an, relatările de pe front ale lui Gheroghe Nica au apărut şi în „Cartea refugiatului român”, autori Ioan Bâtea şi Aurel Ciolte.

De la un meci de fotbal direct pe front

De mic copil Gheorghe Nica se visa purtând uniforma militară. „Am locuit în Braşov şi mergeam cu copiii de vârsta mea în cartierul Răcădău unde veneau soldaţii la instrucţie. Aveam doar 10 ani şi mă fascinau exerciţiile executate de soldaţi”, povesteşte bătrânul. A fost dat copil de trupă la un batalion de vânători de munte în localitatea Vulcan din judeţul Braşov. Povestea înrolării lui Gheorghe Nica este una destul de simplă. După un meci de fotbal jucat împreună cu colegii de şcoală care s-a prelungit mult în noapte, i-a fost frică să se întoarcă la cămin, de teama carcerei.

Împreună cu un prieten şi coleg s-a dus în gara din Braşov şi s-a urcat în primul tren