În vara anului 1989, Benone Olaru, un tânăr de 23 de ani din Hunedoara, lucra împreună cu mai mulţi artişti la renovarea bisericii din Ghelari. Povestea lui seamănă cu scenariul unui film.

MUNCITOR LA FURNALE

La 16 ani şi o zi, Benone Olaru, un adolescent din Hunedoara, bate la uşa directorului Combinatului Siderurgic, Sabin Faur. Avea în mână o cerere de angajare. "Eram mic de statură. Când m-a văzut mi-a zis: «Măi, băiatule, ca să te angajezi îţi trebuie buletin. Tu n-ai nici 14 ani, iar ca să lucrezi aici trebuie să ai cel puţin 16 ani». I-am răspuns că am 16 ani şi o zi."

Adolescentul era altfel decât ceilalţi. Descoperise că îi place să deseneze. În fiecare zi, la pauza de masă făcea desene din imaginaţie sau după reviste. "Desenam indieni, cowboy, scene cu Rahan, apoi am făcut afişe cu James Dean, cu Bruce Lee. Multor tineri le plăcea să îşi pună în camere afişe, care nu se găseau la vremea aceea în România. Le desenam după fotografii mici şi câştigam bani, pe care îi cheltuiam la baraj, unde mergeam cu prietenii."

A rămas la Furnale doi ani, dar nu a mai rezistat acolo. Şi-a băgat lichidarea şi a plecat la Fabrica de Oxigen.

UN TALENT DESCOPERIT ÎN ARMATĂ

A plecat apoi în armată, undeva pe lângă Ploieşti. "Acolo am întâlnit o persoană care mi-a descoperit talentul. Stăteam în post de santinelă şi timp de trei ore mă plictiseam. Cu ajutorul unui briceag, dintr-un lemn, am făcut o şopârlă. Ani buni am tot făcut artizanal, figurine cu briceagul. Nu ştiam că există dălţi. Am vrut să dau şopârla cu lac, iar cineva m-a îndrumat la un meşter, care era angajatul unităţii. El făcea modele, dar şi lucruri artizanale. Era un bun lucrător în lemn. S-a uitat şi a zis: «Uite, eu lucrez de 30 de ani, dar m-am reuşit să dau atâta expresie figurinelor cum ai reuşit tu!». De la el am aflat că există facultate cu se