Pentru prima data un proiect politic beneficiaza de lupta politica. Legea Educatiei Nationale, cu un continut reformist, a intrat in line dreapta catre adoptare si are toate sansele sa devina fapt implinit.
Este un castig si, da, este un proiect prezidential realizat, poate sigurul. Daca am trai intr-o tara sanatoasa la cap reusita ar fi un motiv de bucurie, pentru ca este in interes national, iar singularitatea ei e un motiv de suparare si critica. La noi e invers.
Dar chiar si cei care se incapataneaza sa judece drept intr-o tara tot mai stramba, trebuie sa se bucure cu masura pentru ca noua lege nu inseamana ca problemele educatiei s-au incheiat si de-acum din scoala romaneasca vor iesi numai lumini.
Drumul e lung si suntem abia la inceput, un inceput nepermis de mult intarziat. Implementarea acestei legi va fi cel putin la fel de grea ca adoptarea ei, din cauza logisticii deficitare, a mentalitatilor deformate, a opozitiei interesate a sindicatelor si a rezistentei clanurilor din invatamantul universitar.
Scoli si gradinite
In materie de logistica, pentru un invatamant modern ai nevoie de scoli suficiente si moderne. Nu poti pregati oameni adaptati social in clase inghetate, ai caror pereti stau sa cada si unde nu exista calculator nici macar in biroul directorului. Nu poti face grupa pregatitoare obligatorie cat timp nu ai in gradinite locuri pentru toti copiii.
Iar construirea de gradinite si modernizarea scolilor nu depind de lege, ci de banii si vointa autoritatilor locale pe care, ma tem, nimeni nu le poate obliga sa se miste daca ele nu dau doi bani pe educatie.
Mentalitati periculoase
Iata primul handicap de mentalitate. Dar nu singurul. Nu poti face invatamant modern cu profesori incompetenti sau plini de prejudecati, lipsiti de talent si fara dragoste pentru cop
