Probabil că nici un examen de laborator nu este mai larg utilizat ca hemoleucograma. Aceasta este o analiză a sângelui ce oferă informaţii referitoare la celulele specifice.

INDICAŢII

Hemoleucograma are extinse indicaţii, fiind folosită atât pentru evaluarea stării de sănătate, cu ocazia unui examen fizic, fie ca mijloc de diagnostic sau monitorizare a unei boli cronice sau a unei terapii. Simptome foarte variate, de la cele mai banale până la unele complexe (febră, inflamaţie, hemoragie, ameţeală, echimoze etc.), au ca punct de plecare în diagnostic această simplă investigaţie. Bolile cardiovasculare sau de metabolism, afecţiunile infecţioase sau hematologice, maladiile hepatice sau renale necesită repetate astfel de examinări.

Hemoleucograma trebuie practicată pe parcursul tratamentelor chimioterapice sau radioterapice, la administrarea de anticoagulante sau a unor antiaritmice, anticonvulsivante, antibiotice, în corticoterapie şi, fireşte, înainte de orice intervenţie chirurgicală. Recoltarea se face de obicei (dar nu obligatoriu) dimineaţa, pe nemâncate (mesele recente, abundente în grăsimi pot altera uneori rezultatele). Recoltarea se face intravenos, de obicei, dintr-o venă a membrului superior, după aplicarea unui garou. Se extrag câţiva mililitri de sânge.

Stările de deshidratare (vărsături, diaree, transpiraţii febrile) sau valori mari ale trigliceridelor în sânge pot afecta corectitudinea rezultatelor. Recoltarea decurge, de obicei, simplu, fără mari inconveniente, totuşi, pentru că poziţionarea şi calibrul venelor diferă de la persoană la persoană, pot fi necesare explorări şi înţepături suplimentare, dureroase. Persoanele mai sensibile pot acuza ameţeli sau lipotimii.

După terminarea manevrei, se aplică un tampon cu spirt pe locul înţepăturii, care trebuie ţinut apăsat câteva minute, pentru a nu se