Un nou-nascut astazi are sansa sa traiasca, daca totul merge bine, pana la varsta medie de 75-80 de ani. Cu un secol in urma, un bebelus putea spera doar la 50 de ani. Pentru nou-nascutii de maine, oamenii de stinta prevad o deplasare si mai mare a sperantei de viata - unii spun 120, altii 150, altii pariaza chiar si pe 1.000 de ani.
Elixirul tineretii, piatra filozofala, viata vesnica, au fost cautate de milenii. In zilele noastre, aceste definitii prafuite au fost inlocuite de termeni cu iz stiintific: medicina regenerativa, ingineria tesuturilor, biogerontologie, noteaza The Times.
Toate exprima insa acelasi lucru - omul isi doreste dintotdeauna sa traiasca mult. Imbatranirea nu este implacabila, ci, cu ajutorul stiintei, putem prelungi viata.
De secole, avansul societatilor a dus la eliminarea conditiilor care duc la mortalitatea infantila, a imbunatatit igiena si a facut pasi mari in stinta medicala. Viata oamenilor s-a imbunatatit si, prin urmare, s-a lungit.
Insa acest castig a fost platit scump: locurile de munca statice au condus la diverse boli ocupationale, numarul celor care muncesc fata de cei care se afla la pensie s-a micsorat, ducand bugetele statelor la limita.
Medicina regenerativa, biogerontologia si ingineria tesuturilor promit sa stearga procesul de imbatranire, sa ia masuri preventive in ceea ce priveste aparitia bolilor, inca dinainte de primele simptome, sa inlocuiasca organe intregi si, in general, sa ne faca sa traim pana la cel putin 120 de ani, cu mintea si corpul intacte.
Asa ca promisiunile stiintei, de a prelungi inca si mai mult speranta de viata, inseamna o mare bataie de cap. Ce ar trebui sa fie o binefacere pentru om este o problema mare pentru guverne.
Longevitatea se va plati scump. Daca medicina nu va gasi o solutie pentru a elimina complet bolile