Neobişnuita reacţie a ministrului de Externe, Cristian Diaconescu, faţă de un document ce conţine afirmaţii critice cu privire la România, făcut public de oficiali din guvernul olandez – anume, anularea iniţială a unei vizite importante programate la scurt timp după apariţia acelui document –, a acoperit reuniunea anuală a diplomaţilor români, de la Bucureşti, şi a scos în faţă pe agenda publică, pentru câteva zile, un tip de atitudine păguboasă de care au mai făcut uz şi alţi reprezentanţi politici de la noi, cu precădere social-democraţii.

Povestea refuzului e simplă în datele ei şi, dacă nu complicată, cu siguranţă că descurajantă în privinţa mesajului pentru Europa pe care, vrând-nevrând, l-a transmis, încă o dată, România. „Noile state membre UE, România şi Bulgaria, fac încă prea puţine pentru a combate corupţia şi crima organizată, iar managementul fondurilor UE este încă ambiguu“, se spune, între altele, în documentul de la Haga. „Inamical şi nepotrivit în relaţia dintre două state membre ale UE“, cu „accente radicale privind funcţionarea statului de drept în România, precum şi interpretări excesive asupra Raportului Comisiei Europene privind mecanismul de monitorizare şi verificare“ este miezul evaluării MAE român făcută acestui document, dublată de decizia de a anula vizita în Olanda a titularului de la Externe – anulată, la rândul ei, oficial, în urma unei discuţii telefonice între miniştrii de Externe ai celor două ţări şi a demersurilor diplomatice bilaterale.

Înainte de orice, stilistica documentului olandez e discutabilă, deci, inclusiv criticabilă. Pe de altă parte, a anula o vizită diplomatică în urma publicării unei asemenea evaluări echivalează cu un gest care ţine, în mod fundamental, de inadecvarea României la structurile UE şi, în egală măsură, de „mediocritatea instituţional㓠a ţării noastre. Mesajul transmis de jocul public amb