Terenurile ieftine de la ieşirea din oraş, dinspre Sinaia, au atras toată protipendada Capitalei. Casele nu respectă prea multe reguli urbanistice. Tot ce contează pentru proprietar este ca locuinţa să iasă cât mai mult în evidenţă. În centrul oraşului Buşteni găseşti rar construcţii noi. Aceleaşi blocuri care v-au tăiat ani la rând drumul de la gară înspre traseele montane. Afli uşor că, dacă faci parte din acea categorie de oameni venită la Buşteni să vadă case, neluând în seamă muntele, ar trebui să mergi spre Piatra Arsă. 

E la maximum cinci, zece minute înspre Sinaia. Cum mergi spre Sinaia, pe partea stângă, sunt uşor observabile pâlcurile de vile pretenţioase. Par să nu aibă mai mult de cinci ani. Unele sunt mai vechi, dar s-au pierdut în mulţime. Cartierul Zamora a fost mult timp principala ţintă a investiţiilor imobiliare la nivel local. Acum, cu greu mai găseşti aici teren pe care să poţi planta un pom, darămite să construieşti o casă. Aşadar, mai e de mers până la vestitul El Dorado imobiliar.

Nu mult. Imediat după linia ferată, casele sunt ceva mai rare, cocoţate fiecare pe unde s-a putut. Spaţii mari stau tolănite haotic între ele. Îţi dai cu greu seama ce ai mai putea dezvolta aici. Unele vile sunt imense, altele sunt modeste. Tineri îmbogăţiţi sau bogaţi cu ştate vechi. E loc pentru fiecare aici.

Mergi acasă cu tractorul!

Cartierul Piatra Arsă arată ca un sat populat doar de bătrâni. Un sat în care tineretul investeşte de undeva din Italia sau Spania în case, într-un autentic concurs de fast. Drumurile nu prea există. Sunt mai degrabă urme lăsate de tractoarele care au cărat aici materialele de construcţii.

Pe lângă porţi, pe ici pe colo, câte o maşină puternică de teren. Taximetristul cu care mergem se mândreşte cu Dacia lui capabilă să înfrunte aceste obstacole. Ne înşiră zeci de