În 1989, Ileana Totir avea 50 de ani şi era profesoară de limba română. Anii '80 au arătat aşa cum au fost pentru Ileana datorită foştilor profesori. Fără aceştia, e foarte probabil ca viaţa să-i fi fost alta. Fiica lui Dumitru Totir, învăţător, fost deputat PNŢ pe listele de Mehedinţi (1946) şi director general în Ministerul învăţământului. Îşi văzuse ultima dată tatăl în 1952. Până în 1970, când a primit certificatul de deces - datat sec 20 iulie 1953 -, nu a ştiut nimic despre tatăl care fusese lider al Mişcării Naţionale de Rezistenţă.
ACTIVITĂŢI DIDACTICE ŞI OBŞTEŞTI
Cadru didactic în anii '80, Ileana Totir îşi aminteşte mai ales de extraordinara solidaritate dintre oameni. "De exemplu, mi s-a îmbolnăvit soţul. Am stat o lună jumătate cu el în comă, în spital. Elena Bărbulescu, sora lui Ceauşescu, n-a ştiut că eu lipsesc de la şcoală, fiindcă mă dădea afară. N-a ştiut. M-au acoperit colegii. Nu mi s-a oprit un leu. Tot salariul mi-a venit întreg. Ba, mai mult, copilul mi-a rămas acolo şi a stat pe la colegi. Vreo trei săptămâni a stat când la unul, când la altul." Alteori, "când pleca Bărbuleasca pe traseu, secretarele din inspectorat comunicau la şcoli: maşina numărul cutare merge pe drumul cutare, şi pe traseul respectiv toată lumea intra într-o agitaţie nebună, înfiorătoare ca să nu fie surprinsă în situaţii periculoase".
Una dintre sarcinile de serviciu a fost practica agricolă. "Odată eram la cules de struguri. Oficial, n-aveam voie să luăm un strugure, dar inginerii ne mai spuneau: «Luaţi câte doi struguri de fiecare». Pe traseu ne aştepta, ne bara drumul maşina cu inspectoarea Elena Bărbulescu. A controlat şi copiii, şi profesorii. La un moment dat, a pălmuit o profesoară fiindcă avea un strugure în poşetă. Era soţia inspectorului de limba şi literatura română de la Slatina. Când a aflat ce s-a întâmplat cu soţia lui,
