In partid e cam asa: vine seful la microfon, se da mare - dragi copii, ascultati la mandea fara numar, ca vorbeste din experienta, ar putea sa editeze almanahe de spirite de gluma - , iar la celalalt capat, in sala plina de habar nu am ce, ca nu pot sa-mi imaginez cum freamata tineretul asteptand preaplinul, se rade brusc, fara noima, ca la un semn.
Singurul frison intelectual e provocat de atentia incordata la maximum, ca nu cumva sa nu te prinzi unde se termina gluma sefului, pentru ca ratezi momentul.
Ce-i drept, mai exista un frison, acasa la televizor. Probabil ca oamenii se intreaba dupa ce model e croit psihicul colectiv al unei organizatii de tineret de partid si de stat, devreme ce e in stare sa rada sa se sparga auzind niste insiruiri a caror logica e rezultatul unor dezacorduri intre neuroni, pline de greseli gramaticale si fara nici o urma de umor. Si conchid: e vorba de slugarnicie, pentru ca ar fi foarte trist ca schimbul de maine al PSD sa fie nerod.
Acuma, sa facem un efort sa depasim starea de somn, sa ne introducem printre undele cerebrale un Jiminy Cricket (goanga aia care-i tunde elanul, din cand in cand, lui Pinocchio) care sa ne spuna sa ne trezim, deoarece veghea profunda contine un cosmar: Marian Vanghelie gestioneaza spirit, e istet ca un proverb, stie ce contin informarile celui mai puternic serviciu special din Romania, se joaca cu dansele ca pisoii lui Ion Creanga.
Numai ca aia crapau, in timp ce Vanghelie devine tot mai viu. Si mai mediatizat.
Nu reusim sa ne trezim, deoarece nu exista mijloace sa intrerupi, sa modifici cursul somnului personal, prin urmare ramanem in plina gluma.
Si avem asa: intr-o tara ai carei reprezentanti vorbesc, din cand in cand, despre inteligenta poporului si se lauda, nu imi dau seama de ce, cu acest atribut, una dintre cele mai puternice v
