Orice ordine este preferabila haosului. Cam asta ar fi principalul castig si principalul argument in favoarea Legii salarizarii unice a bugetarilor.
In rest, ea contine foarte multe aspecte discutabile, toate pornind de la aceeasi imensa si greu de digerat necunoscuta: criteriile de ierarhizare.
Legea pentru care guvernul isi asuma raspunderea are, asadar, marele si incontestabilul merit ca punele bazele unei organizari intr-un domeniu complet haotic. Aparitia unor grile, a unor ierarhizari, oricat de discutabile, este un pas inainte si constituie o baza importanta pentru viitoare modificari si perfectionari.
Doar un pas spre ordinea salariilor
Este foarte important ca, de acum inainte, la angajarea intr-o institutie bugetara, salariile nu vor mai fi stabilite in mod arbitar, adesea in functie de pilele angajatului sau mita pe care acesta este dispus sa o plateasca. In plus, va inceta si dezmatul sporurilor aiuritoare care sa umfle salariile catre dublul lor. Sporurile nu dispar complet, insa sunt cu mult mai putine si mai bine controlate.
Cat priveste cuantumul salariilor celor deja angajati, sa nu ne imaginam ca de la 1 ianuarie, ele se vor aseza automat la valorile decuragand din coeficientii de ierarhizare. Cat vor castiga bugetarii de la 1 ianuarie? Fix cat castiga si azi.
Daca un salariu depaseste nivelul care rezulta din inmultirea salariului minim pe economie cu coeficientul pe care i-l da legea, nu insemna ca el va scadea. Va ingheta pana cand, prin cresterea salariului minim pe economie, va ajunge la locul pe care i-l stabileste legea. Adica ani de zile.
Iar daca leafa este mai mica decat rezultatul inmultirii dintre coeficient si salariul minim, ea va creste in timp, gradual, pana la acoperirea decalajului. De fapt, in 2010 vor creste, potrivit legii, doar salariile mai mici
