Daca-i duminica atunci e „ocska piac”. Adica piata de vechituri. Fiind într-o continua cautare de obiecte vechi, aparate pe film sau chiar filme expirate, rar ratez piata de vechituri de duminca. De fiecare data observ ciudateniile care se vând pe lânga ceea ce caut eu, dar nu m-am gândit niciodata sa vi le arat, voua, celor care nu frecventati piata. În timp ce am facut pozele (pe ascuns) nu am avut timp sa analizez detaliile, dar le-am observat dupa-aceea si m-am prapadit de râs alaturi de colegii din redactie. Omul strânge în casa toate minunatiile din lumea asta si tot atâtea are de vânzare: de la – tineti-va bine – ace de gamalie, cârlige de haine, cutii goale de bomboane de ciocolata, borcane de zacusca/dulceata de casa, oale, polonice, tacâmuri, obiecte de uz casnic, cuie, tablouri, mileuri, vederi cu dedicatii de la mama la fiu sau de la matusa la nepoata, monede vechi, ceasuri stricate, casete video/audio, viniluri, flori în ghivece, rujuri, rimeluri, creme, lotiuni, super-glue început, scotch…pâna la scutere, biciclete, telefoane, masini de tuns iarba, haine, încaltaminte, lenjerie intima, câini, hamsteri, papagali si chiar portrete!…et caetera de „n” ori. si nostim e faptul ca nu se vând pe categorii ci toate la gramada! Îmi place la „ocska”, ma distrez uneori când negociez cu „comerciantii” care deja stiu care-i valoare marfii lor si-s smecheri (dar eu sunt mai smechera, ca-mi dau licenta din comunicare si negociere – asa, ca sa ma laud). „Halo, haloooo, domnisoaraaa: ieftin si de calitate, Nike, Reebok si Adidaaaas; halo-haloooooo!” sau mai aud puradeii care striga cât îi tin plamânii: „Doua la zece leeeeeei, haloooo!” Nu cred ca exista vreun loc în Târgu-Mures unde sa se strânga atât de multi oameni într-un timp atât de scurt, iar daca faci un sondaj prin oras, spunânde-le ca esti de la ziar, nimeni nu recunoaste ca ar frecventa acel loc. E o rusin