Victor Piţurcă s-a retras de câteva zile la Craiova. Adică, acolo unde se simte el mai bine. Adică, acasă. Telefoanele nu prea i-au funcţionat în acest interval de timp. Voia linişte. Şi, dincolo de ceea ce voia, cu şi mai mare putere nu voia să aibă de-a face cu presa câtă vreme naţionala pregătea meciurile cu Franţa şi cu Austria. De fapt, aşa cum îl ştim, Victor Piţurcă, pentru a evita orice speculaţii şi obişnuitele răstălmăciri ale unor eventuale declaraţii pe care le-ar fi făcut, a refuzat sistematic orice relaţie cu presa din momentul plecării de la echipa naţională. Discreţia lui Victor Piţurcă, oricât de securizată ar fi fost ea, nu i-a folosit de nici un fel. În războiul mediatic al pricinoşilor cu Răzvan Lucescu, numele lui Victor Piţurcă a apărut cu o frecvenţă nebună. L-au folosit fără încuviinţare şi chiar cu nesimţire, cu tupeu maxim şi prin înflorirea minciunii, atât contestatarii, cât şi susţinătorii lui Răzvan Lucescu.
Contestatarii, pentru a deveni credibili în etalarea unor competenţe în materie de antrenorat, au insinuat discuţii frecvente pe această temă cu Victor Piţurcă. Gigi Becali a uzat în exces de respectiva minciună. Proştii l-au crezut. L-au crezut fiindcă aşa le-a căzut lor bine. Fiindcă doar pe fondul minciunii îşi puteau ţese şi ei intriga mârşavă care-i legitimează. Altfel, fără a fi subtili şi intuitivi, apelând doar la memorie, puteau deduce că Victor Piţurcă nu este nicidecum omul care să-şi piardă timpul discutând serios despre fotbal cu Gigi Becali. N-a făcut-o nici atunci când el antrena Steaua, echipa patronată de Gigi Becali. Să ne amintim că atunci când patronul şi-a permis o singură declaraţie despre valoarea unui jucător stelist, fără a consulta antrenorul, deznodământul s-a produs brusc. Antrenorul, adică Victor Piţurcă, nu a mai aşteptat întâlnirea cu patronul. A folosit instantaneu telefonul pentru a-şi
