După şase ani de detenţie, calvarul lui Dumitru Iuga s-a încheiat. Sosise, la 9 septembrie 1989, ultima zi de detenţie, prima zi de libertate a fostului tehnician de la TVR. Securitatea începea, în aceeaşi zi, febrila acţiune de supraveghere a celui considerat, încă, un "element periculos". Discuţii "lămuritoare" cu fostul deţinut, filaj, "prelucrarea informativă", ascultarea telefoanelor, racolarea informatorilor făceau parte din planul de măsuri de izolare a lui Dumitru Iuga.
PLANUL DE MĂSURI AL SECURITĂŢII
În luna august 1989, înainte de eliberarea lui Dumitru Iuga, Securitatea a elaborat un plan de măsuri în dosarul de urmărire informativă "Iorgu". Colaborau, printre altele, Securitatea Municipiului Bucureşti (SMB), Direcţia I şi Direcţia a IV-a, alte secţii şi unităţi speciale. Scopul acţiunii complexe era izolarea fostului deţinut politic. Pe lângă obiectiv, au intrat în "malaxorul" informativ al securiştilor rude apropiate şi îndepărtate, foşti colegi de serviciu de la Radioteleviziune, prieteni, cunoscuţi, vecini de bloc. Cu toţii au devenit "surse" şi "legături".
Din planul de măsuri, special alcătuit pentru Dumitru Iuga, aflăm fiecare operaţiune a Securităţii, defalcată pe secţii şi direcţii. Astfel, SMB a introdus mijloace tehnic-operative la domiciliul lui Iuga din Bulevardul Bucureştii Noi. Din bloc au fost recrutaţi ca informatori doi vecini. Soţia şi fata cea mare au fost, la rându-le, "încadrate informativ" la locurile de muncă. Pentru a se preveni contactarea membrilor oficiilor diplomatice şi consulare ale ţărilor occidentale la Bucureşti, D. Iuga a fost dat în consemn la Unităţile Speciale "F" şi USLA.
Şi ajutoarele sub formă de colete sau valută, trimise de organizaţii din vestul Europei, au fost interzise. Unitatea Specială "T" trebuia să restricţioneze convorbirile telefonice internaţionale şi
