La cei 83 de ani ai săi, pensionarul povesteşte cum a ajuns printre cei 25 de români care s-au pregătit pentru a intra în programul spaţial sovietic în urmă cu peste 50 de ani. A trăit o viaţă ca în filme, iar cea mai mare dorinţă a sa e să îşi pună povestea pe o carte. Aurel Mărginean a trăit o viaţă ca în filme. Născut în inima Ardealului a trăit pe pielea sa ocupaţia ungurească dar şi „debarcarea” tancurilor sovietice. De mic a fost învăţat cu munca grea şi nu s-a dat nicicând bătut. „Încă de la 14 ani am lucrat într-o carieră de piatră. Vă daţi seama ce muncă era acolo. Lucram cu explozibil pentru că dintre toţi se considera că eram cel mai responsabil. Apoi când Transilvania a fost anexată Ungariei pentru noi românii a fost un coşmar. Am fost duşi să lucrăm cu forţa, să construim drumuri, căi ferate şi cazemate pentru soldaţii unguri”, povesteşte vârstnicul de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. În perioada în care tancurile ruseşti forţau intrarea în Transilvania omul a reuşit să fugă din lagărul e muncitori în care se afla. A fost prins de sovietici şi doar o minune a făcut să nu ajungă în Siberia, alături de alti prizonieri de război. „Am reuşit să ajung acasă, dar acolo am fost preluat de comunişti. Am făcut pe curierul pentru comandamentul sovietic din Ardeal”, îşi aminteşte bătrânelul.

Pentru că nu îi agrea pe comunişti a reunţat la cariera militară

Vârstnicul spune că a trecut prin multe până a ajuns să fie recrutat în 1949 în Garda Regală la Batalionul de Vânători de Munte. „Acolo ajungeau numai cei mai bine dotaţi militari, trebuia mai întâi să arăţi bine şi apoi să ai şi ceva minte. Pentru că eram mai dezgheţat am fost admis la Şcoala de Transmisionişti iar apoi am fost trimis la Comandamentul Aeronautic din Bucureşti. Prin anii 50 s-a făcut o selecţie pentru programul spaţial rusesc. Au luat la început 500 de soldaţi româ