Pentru Iulia Medeleanu, anul 1989 are o încărcătură cu totul specială. La 29 ianuarie şi-a cunoscut viitorul soţ, de 8 Martie a cerut-o de soţie, în august i-a cunoscut familia. Mai mult ca sigur nu e singura poveste de dragoste trăită de-un băiat şi-o fată în anul când evenimentele "marii istorii" i-au prins în vâltoarea lor pe oamenii obişnuiţi. Numai că povestea Iuliei şi-a lui Florin, simplă la prima vedere, apare ca desprinsă din romane atunci când ajungi s-o cunoşti mai în detaliu. Căci prin multe încercări au trecut El şi Ea de-au ajuns să trăiască fericiţi până-n zilele noastre şi multe de-acum încolo.
Iulia se numeşte Medeleanu după soţ. Anterior căsătoriei se numea Kaverina şi trăia în Orenburg, un oraş de aproximativ 600.000 de locuitori situat în Uralii de Sud, aproape de graniţa Rusiei cu Kazahstanul. Avea 21 de ani, lucra la Institutul de Statistică şi în paralel era studentă seralistă la Ştiinţe economice. Până atunci, nu călătorise niciodată singură în afara graniţelor Uniunii Sovietice. În vacanţe mergea cu părinţii la Marea Neagră, la Soci, în Ucraina, iar în 1987 se înscrisese într-o excursie de grup în Ungaria.
Florin Medeleanu lucra de doi ani în Uniunea Sovietică, într-un grup de zece români care asigurau service-ul pentru sondele din Kazahstan. La Orenburg veneau sâmbăta, luni dimineaţa elicopterul îi ducea înapoi în Kazahstan. La 29 ianuarie, Iulia şi Florin s-au cunoscut la discotecă. "A fost «văzut, plăcut», deapănă Iulia începuturile idilei. La noi în oraş erau mulţi bulgari şi numai zece români. Din cei zece, unul singur era neînsurat. Aşa a fost să fie."
Peste nici două luni a cerut-o în căsătorie. Povestea de dragoste cu o rusoaică n-a trecut neobservată de şefii lui Florin. "S-a aflat la Securitate, în luna mai l-au întrebat la partid, el a răspuns că e adevărat, că se însoară; în iunie l-au
