Obişnuiesc oare românii să vină prea târziu la schimbul de dimineaţă, aşa cum face aluzie Jürgen Rüttgers, preşedintele cabinetului din landul Renania de Nord-Westfalia. Şi nu ştiu ei ceea ce fac, aşa cum a afirmat în timpul campaniei electorale politicianul Uniunii Creştin-Democrate (UCD)? Valentin Ilcaş, vicepreşedintele Sindicatului Cartel Alfa, filiala Cluj, îl contrazice revoltat: „Asta este o minciună. Nu poate nimeni să întârzie la schimbul de dimineaţă, pentru că toţi sunt aduşi cu autobuzul.” Şi, înainte de sfârşitul schimbului, nu poate să plece absolut nimeni. (...)
Sentinţele lui Rüttgers despre români n-au avut în România un ecou prea mare. Dar afirmaţia că le-ar lipsi etica muncii îi face pe români să dea din cap dezaprobator. Tocmai în regiunea din jurul Clujului, unde se poate observa un boom al investiţiilor, propria disciplină este un lucru de la sine înţeles.
La fel este contrazis politicianul german de Gusti Stanciu, redactorul-şef al ziarului local „Gazeta de Cluj“: „Am urmărit venirea Nokia chiar de la început. Etica muncii n-a constituit niciodată o problemă“. Faptele îi dau dreptate: nu a existat nicio concediere în masă la Nokia de când s-a pornit producţia în februarie 2008. Numărul angajaţilor a crescut de la 350 la 1.800 în ziua de azi.
Nu este de vină etica muncii, dacă la Jucu nu au fost împlinite toate visele conducerii Nokia. Autostrada până în Valea Someşului Mic se mai lasă aşteptată: în statul român a intervenit refluxul cauzat de criza financiară. Preţurile mobilelor şi vânzarea lor au scăzut; de cele 3.500 de locuri de muncă la capacitatea maximă nici nu se mai vorbeşte astăzi.
În regiune domneşte amărăciunea pentru că finlandezii sunt zgârciţi. Nu se mai plătesc mesele, iar pentru vârfurile de producţie sunt folosiţi zilieri. „Aşa de repede, cum au pornit-o, au şi oprit-o“,