De peste 300 de ani, mănăstirea catolică adună, în fiecare an, zeci de mii de credincioşi la Sărbătoarea Sfintei Marii. Legenda spune că, în anul 1707, soţia unui soldat dintr-un regiment oprit la Arad era grav bolnavă. Femeia a simţit că-i vine sfârşitul şi le-a spus apropiaţilor că singura cale de a scăpa de ciuma care făcea ravagii în Arad e să ridice o mănăstire. De atunci, e pelerinaj continuu la Radna, iar cei care păstrează vechile obiceiuri vin de acasă pe jos.
În fiecare an, pe 8 septembrie, atunci când se sărbătoreşte hramul mănăstirii, zona devine neîncăpătoare. Zeci de mii de credincioşi din Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, Serbia, Croaţia şi România iau drumul Radnei, iar preoţii oficiază slujbe în mai multe limbi. „Am plecat din România acum 20 de ani, dar vin în fiecare an la Radna”, a spus Johanna Mayer, arădeancă plecată în Germania.
Legenda pelerinajului
Una din tradiţiile de la Radna e căutarea Lacrimilor Maicii Domnului, pe dealul din spatele Mănăstirii. „Lacrimile” sunt nişte fructe mici, de dimensiunile boabelor de mazăre. Se spune că lacrimile pot fi găsite doar de cei cu credinţă adevărată.
Mănăstirea Radna datează din 1551 şi a fost construită de călugării franciscani veniţi din Bosnia. Actuala construcţie datează din 1782 şi urmează linia stilului baroc. Altarul e făcut din marmură de Carrara, pe care e aşezată icoana Sfintei Marii.
