Tabăra de copii de la Năvodari primea cei dintâi vizitatori la 1 iunie, de Ziua Copilului. Apoi, la 15 iunie veneau copii de la gimnaziu şi de la 15 iulie primea liceenii. Erau serii de câte 14 şi 18 zile, trenurile veneau şi plecau mereu din Gara de Copii Năvodari. La 14 septembrie pleca ultimul tren din această tabără.
Există amintiri prinse ca acele de siguranţă de sufletele noastre. Elevii şi liceenii de acum 20 de ani îşi amintesc cu siguranţă de zilele fierbinţi ale verii lui 1989, când adunau prietenii în tabăra de la Năvodari. Seri calde sau reci, cu dansuri sub cerul plin cu stele, cu teama că vor fi prinşi pentru că au părăsit tabăra fără ştirea profesorilor imediat după stingere, dar cu speranţa că seara următoare o vor lua de la capăt. Îşi vor aduce aminte de sala de mese, de ospătăresele care le dădeau cacao cu lapte, pâine, ou fiert. De gimnastica de înviorare, obligatorie... Ne-am adus aminte şi noi vorbind cu profesorul Octavian Rusu, care are 40 de ani vechime în tabăra de copii de la Năvodari şi a fost mult timp directorul ei.
"Prin 1964 profesorul Traian Cartacai, de educaţie fizică, a avut ideea trăsnită să facem o tabără pentru copii în cabanele fostei puşcării de la canal de prin anii '53-'56", spune Octavian Rusu. "În acea perioadă, până în 1969 puteau să vină cam 1.500 de copii din toată ţara. în 1969 a obţinut şi aprobarea Sindicatelor, pentru că această tabără a fost realizată din cotizaţiile membriilor de sindicat care făceau parte din UGSR, căci se ştie că nu exista decât un sindicat până în 1989.
În 1969 a început construcţia taberelor Delfin şi Albatros, 1.100 de locuri şi Albatros, 1.400 de locuri. În 1970 s-a dat în folosinţă la capacitatea maximă, partea de lângă Albatros şi s-a construit hotelul. În 1971 s-a construit Gara de copii, unde venea câte un tren pe zi, la Cutezători, Delfin
