Nu ştiu dacă vă mai amintiţi ce proteste serioase ieşeau pe vremuri, la Galaţi, când Combinatul siderurgic nu se privatizase. Sidexul era - se ştie - o imensă "gaură neagră a economiei naţionale" (sintagma nu-mi aparţine) în care se vărsau bani publici cu nemiluita. Asta după ce se scurgeau toate câte se furau din combinat şi pe seama cărora băieţii deştepţi din oraşul vecin şi-au construit afaceri, vile şi vilişoare.

Căpuşând, storcând, sorbând, demontând, furând şi revânzând cu o frenezie imposibil de descris. Bon... Iar dacă vreun ministru lovit subit de liberalism ori tehnocraţie sau îngrozit de faptul că nu-şi ia partea la raptul de la Galaţi înceta să mai arunce cu bani pentru a umple gaura de la Sidex, atunci, prietene, să te ţii. Mii de siderurgişti luau cu asalt poarta combinatului, primăria şi prefectura, apoi sediul Guvernului ori Palatul Cotroceni. Proteste, tată, nu jucărie! Mişcare sindicală, nu glumă. Asta până când ministrul zicea ok, iar banii publici - şi-ai tăi, şi-ai mei - luau din nou calea găurii negre. Aşa se întâmpla la Galaţi, dar şi la Reşiţa, la Iaşi, în Valea Jiului, la Braşov ori pe la întreprinderile bucureştene. Banii publici acopereau cheltuielile de salarii şi materii prime, în timp ce fabricile erau devalizate. Mulse din toate poziţiile şi din toate încheieturile. Mă uitam zilele trecute la televizor, la ultima demonstraţie a sindicaliştilor gălăţeni. Vreo 70 de persoane şoptindu-şi protestele în centrul oraşului. E drept că, între timp, "gaura neagră" a fost vândută şi s-a transformat, în mâna managerilor indieni, într-o comoară care a adus profituri uriaşe. E drept că nu mai îndrăzneşte nimeni să fure şi nimeni nu mai îndrăzneşte să doarmă ori să bea la locul de muncă. Salariile nu mai cresc ca la stat, iar întreprinderea nu mai are nevoie de o armată de oameni ca să funcţioneze. Patronii şi-au modelat afacerea cum au crezut