Participarea „independenţilor” – persoane „fără de partid” sau pur şi simplu oameni care doresc să vadă cum e să candideze – a fost extrem de redusă de-a lungul ultimelor cicluri electorale pentru funcţia supremă în stat.

Doar 7 personane au cutezat să se înscrie în cursa electorală, în cele cinci tururi prezidenţiale: în 1990 nu a îndrăznit nimeni să se alăture trio-ului Iliescu – Câmpeanu – Raţiu; în 1992, doar fostul premier basarabean Mircea Druc şi-a încercat şansele, alături de cinci candidaţi ai partidelor: în 1996 s-a înregistrat recordul absolut de participare – 16 candidaţi, dintre care trei au fost independenţi: popa Nuţu Anghelina, vindecătorul Mudava şi generalul–spion N. Militaru; în 2000, dintre cei 12 candidaţi, doi au fost independenţi: misteriosul om de afaceri Eduard Manole şi jurista-jurnalistă Graziela Bârlă; în fine, dintre cei 12 candidaţi din 2004 doar fostul securist Gheorghe Dinu, devenit avocat, şi-a mai încercat puterile. Dintre toţi, cel mai bine s-a descurcat Mircea Druc, care a obţinut 2,75% dintre voturi, iar cel mai prost – Nicolae Militaru, cu 0,23%. Împreună, cei 7 candidaţi au smuls partidelor doar 6,45 procente.

Ar putea ca aceasta să fie istoria unui eşec dramatic: candidatura ca independent. Cu toate acestea, ediţia 2009 a prezidenţialelor se anunţă ca o competiţie a candidaţilor care vor renunţa la tricourile cu însemnele de partid! Trendul descendent al procentelor pe care le înregistrează în sondajele electorale principalii candidaţi pare să fie o explicaţie. Despre Traian Băsescu se poate spune că, cel mult, stă pe loc, agăţat fiind de o guvernare neperformantă care poartă girul său. Despre Mircea Geoană se constată că nu avansează deloc, aşa cum i-au proorocit versaţii săi şefi de campanie, ceea ce cu doar două luni înainte de alegeri constituie un semnal de alarmă. Crin Antonescu, la rândul său, nu poate depăşi