India este de fapt un univers în sine, căci poate nicăieri în lume diversitatea nu se face mai mult simţită. Pornind de la caracteristicile reliefului (nordul cel muntos, cu văi adânci, sudul cu păduri tropicale şi deşert dogorit de soare, dar şi ţărmurile scăldate de apele oceanului) şi continuând cu savuroasele bucătării regionale, condimentate din plin cu arome exotice, aflate însă într-un echilibru perfect.

Iar la toate acestea adăugaţi cinci milenii de civilizaţie indiană, nu mai puţin de 16 limbi oficiale, mai mult de 1.500 de dialecte şi o întreagă pleiadă de zei a căror putere dictează curgerea vieţii.

SATWIK SAU RAJSIK

Pentru indieni, hrana este considerată sacră, având puterea de a lega oamenii între ei, unind concomitent timpul profan de zi cu zi cu cel sacru al sărbătorilor religioase. Din această perspectivă, caracteristicile hranei au o mare importanţă. Generalizând, am putea spune că în gastronomia indiană sunt evidente două diete. Mai întâi este regimul alimentar Satwik, destinat exclusiv castelor superioare, precum brahmanii, ce presupune alimente vegetale şi fructe (usturoiul, ceapa, ciupercile şi în general toate rădăcinoasele fiind însă excluse), care să permită îndeplinirea unor activităţi de natură spirituală (al căror scop final este de fapt apropierea de zei).

Ca o excepţie însă, în Bengalul de Vest şi în Kerala, brahmanilor le este permis şi consumul peştelui. Mai puţin restrictivă era dieta Rajsik, în care se poate prepara orice (cu excepţia cărnii de vacă, animal considerat sacru în întreaga Indie). Dar asta nu e tot. Obiceiurile alimentare diferă şi de la o castă la alta. Dieta războinicilor (khatriya) conţine foarte multe preparate din carne. Fermierii sau servitorii (shudras) consumă cereale (în special grâu) şi legume.

Negustorii (vaishay) au o alimentaţie foarte variată datorată