Dacă la 17 martie, atunci când era celebrat Sfântul Alexie, pământul se deschidea, lăsând vietăţile de tot felul să cutreiere pământul, de Ziua Crucii, la 14 septembrie, pământul se închide, pregătindu-se pentru trecerea peste iarnă.

Aşa se face că începând de acum nu se mai vede nici o gânganie, iar păsările străbat cerul în drum spre alte ţări mai primitoare. Şerpii încep şi ei să se ascundă în găurile din pământ, cu excepţia celor care au muşcat vreun om. Aceştia sunt osândiţi să fie omorâţi de oricine ar trece pe lângă ei.

TRECEREA PLANTELOR

Florile îşi pierd din culori şi parfum, amintindu-le gospodarilor că se apropie vremea rece şi capricioasă. "Aceste plante care încă îşi mai păstrează viaţa se socotesc necurate sau a fi menite altor scopuri decât nevoilor şi desfătărilor omeneşti. Fragi, dacă se vor mai găsi după Ziua Crucii, nu trebuie să fie mâncaţi, ei fiind sorociţi morţilor." (Tudor Pamfile - "Sărbătorile la români") În schimb, pot fi culese plante de leac precum mentă, busuioc sau cimbru, numai bune pentru a fi folosite la tămăduirea bolilor cunoscute sau necunoscute.

MOŞII DE SEPTEMBRIE

Gospodinele pregătesc de Ziua Crucii ulcele frumoase, umplute cu miere, lapte sau apă proaspătă de fântână. Deasupra lor se aşază un colăcel copt pe vatră şi o lumânare pe care o aprind de sufletul răposaţilor. În loc de ulcele se mai pot da cănuţe sau castroane, în care se poate aşeza mâncare de post. De altfel, tradiţia populară spune ca la 14 septembrie să se ţină post, astfel creştinii fiind feriţi de multe rele.

Sunt înterzise însă alimentele care au formă de cruce - usturoi, prune, nuci sau peşte - pentru a nu atrage nenorocirile asupra gospodăriei, mai ales că la mijlocul lui septembrie încep a fi culese viile. După ce preotul binecuvântează locul ce va adăposti butoaiele uriaşe cu vin, viticultorii