Ştiţi cum e. Lumea e rea, invidioasă, bârfeşte şi calomniază. Pentru că asta ştie ea să facă cel mai bine. Cum îl vede pe unul mai bun decât ea, cum taca-taca, să-i scoată vorbe. Un manelist de succes ar sintetiza asta foarte bine. Ar spune ceva de duşmani şi de bani şi pe urmă ar încheia apoteotic că o să le vină el de hac. Că are el ac de cojocul 'mnealor. Că ticăloşii n-au sfârşit niciodată bine.

Măscărită de presă, violată pe toate părţile de politicieni a căror anvergură n-o depăşeşte pe cea a aripilor unui pui de găină proaspăt eclozat, Elena Udrea mai mişcă. Înţelegem cu toţii ce-o mână pe ea în luptă: binele României. La cât se agită Udrea să-i facă bine ţării care a dat-o, nu ne putem abţine să ne gândim la România ca la o fată urâtă şi proastă pe care se chinuiesc părinţii s-o mărite şi pe ea, că, uite, toate surorile ei balcanice s-au măritat cu turişti frumoşi şi fac bani din peisaje naturale. Numai pe ea, cu dinţii ei de beton şi rahaţii ei de câine înşiraţi peste tot pe străzi, cu politrucii ei de 5 lei avortaţi în Parlament, că nu i-a angajat nimeni la firma lui, cu copiii ei care mor de foame prin cămine insalubre, cu bătrânii ei uitaţi prin garsoniere cu întreţinerea neplătită, cu bolnavii ei care vin la spital cu vata şi spirtul după ei, numai pe ea, spunem, n-o mai sună nimeni niciodată, nu-i trimite nimeni nici un mail şi n-o cheamă nimeni s-o bulănească pe la congrese internaţionale.

OBSEDATĂ DE BINE, CA UN ADEVĂRAT PERSONAJ POZITIV

Atât de mult se agită Udrea să promoveze turismul românesc cu orice preţ, cu voia şi cu ne-voia, cu sila, cu mila, încât, ca om onest, te simţi şi naşpa. În comparaţie cu ea, tu nu faci nimic pentru ţărişoara asta a ta. Dar uite Udrea ce face. Şi aia. Şi ailaltă. Ai spune că fata asta vrea cu orice preţ, dar cu orice preţ, e obsedată de binele României sale. Numai noi, ticăloşii, o ur