Sfârşit de septembrie 1989. Şeful de post dă alarma. În scurt timp urmează să sosească o delegaţie de la Bucureşti. Mai multe maşini negre ajung la biserica din Ghelari. Din ele coboară câţiva bărbaţi. Îi întâmpină părintele Nerva Florea, care le arată ce s-a făcut din banii primiţi prin decret prezidenţial. Pe preot îl însoţeşte Horia Gherghina. La 20 de ani distanţă, el îşi aminteşte despre acea zi în care a auzit din gura unui securist cuvinte ce credea că nu se vor putea rosti vreodată.
În septembrie 1989, Horia Gherghina făcea parte deja de trei ani din "echipa" angajată de părintele Nerva Florea să lucreze la restaurarea bisericii din Ghelari. Preotul începuse construcţia acestui monument în 1939. Zona era una minieră, iar în 1977, la 12 iunie, au fost introduse în adâncuri 9 tone de dinamită. Aşa se lucra atunci, prin dinamitare.
"Sub biserică s-a făcut un hău de vreo 350 de metri. Câteva straturi au căzut, cu abataje cu tot. Din fericire, nu a fost un accident cu victime, dar biserica a fost grav avariată, i-au crăpat pereţii", povesteşte Horia Gherghina. Atunci, părintele Florea a dat în judecată mina. Şi-a angajat avocat de la Bucureşti şi a început o altă luptă, acum pentru salvarea impunătorului monument, afectat în proporţie de 100%. Biserica are în jur de 40 de metri înălţime şi cam 750 de metri pătraţi.
ÎN VIZITĂ LA TEOCTIST
"Cei de la Ministerul Minelor l-au oprit. Cineva i-a spus şi lui Ceauşescu despre întâmplare. Eu am ajuns la Ghelari în 1986. Îl cunoşteam pe părintele Florea, făcusem deja patru statui ale apostolilor. Sătul de prea multe şicane de la fostul meu loc de muncă, am decis să merg să lucrez la restaurarea bisericii.
Am devenit angajat al unei antreprize, prin Episcopie. Aşa a început drumul meu alături de un preot, pe care eu îl consider un sfânt. Părintele Nerva Florea înc