Călătoresc de regulă cu metroul, pentru care am abonament, dar am puse de-o parte, în portofel, şi vreo zece bilete RATB.

În caz că văd tramvaiul 36, alerg din scara blocului şi mă arunc în el pentru că mă lasă foarte aproape de redacţia la care lucrez. Aşa am procedat şi astăzi de dimineaţă. Am urcat în tramvai, am scos unul dintre cele zece bilete, compostat deja la un capăt şi am verificat celalălalt capăt ca nu cumva să fie taxat. Am ridicat biletul în dreptul geamului, ca să îl văd mai bine în lumină, l-am trecut printre degete, ca să depistez eventualele găuri, am văzut că este totul în regulă şi l-am compostat. Nu la primul compostor, pentru că tocmai urcase o mulţime de oameni şi era foarte aglomerat, ci la al doilea taxator unde era mai mult loc. În cele din urmă, m-am aşezat pe un scaun, lângă un al treilea compostor.

După vreo patru staţii, urcă şi controlorii. Scot biletul din portofel, îl arăt, mi se spune că nu este în regulă.

- Unde aţi compostat? , mă întreabă controlorul

- Aici, răspund eu încurcată.

- Nu se potrivesc găurile!

- Este imposibil, zic eu. (era puţin probabil să fi recompostat biletul, pentru că am verificat bine înainte cel de-al doilea capăt).

Controlorii se oferă să mă însoţească la bancomat

În fine, continuă discuţiile, controlorul îmi tot arată biletul lui, eu pe al meu. Scot şi celelalte 9 bilete din portofel să îi arăt omului că am destule şi nu ar fi avut niciun rost să recompostez un bilet. Nu acceptă să taxez un alt tichet şi în cele din urmă îmi cere un act de identitate să îmi dea amendă. Mă sfătuieşte să plătesc pe loc pentru a beneficia de reducere. Îi spun că nu am bani (aveam doar vreo 15 lei în portofel) şi se oferă să meargă cu mine la un bancomat ca să scot bani şi să plăteasc amenda pe loc.

- Păi, şi cum adică, o să merg