A apărat poarta Petrolului Ploiești, a Sportului Studențesc și apoi a CSM-ului, actuala Drobeta. Deși a avut o carieră scurtă, a avut colegi de mare valoare și adversari pe măsură. A jucat 2 sezoane în prima ligă, dar a ales să-și practice meseria de inginer chimist, renunțând la fotbal.
Sergiu Constantin a început fotbalul relativ târziu, la juniorii Petrolului. „După ce am terminat clasa a opta am participat la o selecție organizată de clubul Petrolul Ploiești. Am fost selectat și am intrat imediat ca titular în echipa de juniori. De la început am evoluat pe postul de portar. La noi se jucau meciuri între cartiere, unde erau orgolii foarte mari. Eu fiind mai mic, m-au băgat în poartă, iar eu, ca să nu iau bătaie de la cei mari, dădeam totul, mă băgam cu capul în bocanc, așa cum se spune. Așa m-am călit pentru fotbalul mare”, povestește fostul portar. Constantin a ținut să aibă o meserie, așa că după terminarea liceului, a plecat la facultate în București. „În clasa a 12-a am dat examen la Facultatea de Chimie Industrială și m-am prezentat la Sportul Studențesc, unde antrenor era Florin Motroc. Am avut ghinionul să prind o perioadă mai proastă, după un meci mai slab al lor, Motroc a zis că mai are trei portari și nu are nevoie de încă unul. Totuși, șansa a făcut ca eu să ajung până la urmă la Sportul. După campionatul mondial din 1970, s-a organizat un campionat universitar. Am fost titularul echipei Centrului Universitar București și am făcut atunci niște meciuri foarte bune. După un meci cu echipa Universității Cluj, a venit la mine un domn care mi-a propus să vin la Sportul. I-am zis că fusesem cu două luni în urmă și nu am fost primit, dar s-a scuzat și eu m-am bucurat că mi se dă încredere. Așa am ajuns până la urmă la Sportul Studențesc”, ne spune Sergiu Constantin.
Coleg de cameră cu Mircea Sandu
La Sportul, portarul s-a format ca om și ca ju
