Se simte in ultima perioada, in atmosfera deja impuscata in mijlocul lui C4, o tensiune care se acumuleaza nesanatos. Nu e vorba despre otrava pe care si-o azvarla, cu seninatatea cu care daruiesti un buchet invatatoarei, adversarii politici.
E un cazan pus la fiert, cu capac, langa altul, ambele in vecinatatea unui depozit cu dinamita, si exista din ce in ce mai multe zvonuri ca fitilul e departe, peste Ocean.
Daca cititorii ar auzi tot ce i se presara unui jurnalist in ureche, sub forma de scenarii - sursele se jura pe mamele lor ca sunt valide - , ce constructii de santaj se pregatesc, cat de mare este energia investita in consolidarea propriilor armaturi si in demolarea celor din vecini, si-ar pune o intrebare: de ce merita atat de mult sa fii presedintele Romaniei?
Sa mor daca stiu. Sunt in stare sa ma gandesc la vointa de putere, la a reprezenta un cap de pod pentru americani, la mai maruntele, dar duioasele avantaje financiare, la placerea jocului, caruia-i pierzi originea si-l transformi in "totul sau nimic", in ruleta ruseasca, devenind, pe drum, o fiara fara mama, fara tata, nascuta de o matusa.
Sunt in stare sa raspund, daca inchid ochiul interior si-mi rezum fiinta la ce stiam eu odata, in copilarie, legat de bine, frumos, adevar, ca ar putea fi vorba despre a-ti darui mintea si buna crestere poporului tau, numai pentru a-i aduce un minut de bucurie, in cele peste doua milioane si jumatate, cat dureaza un mandat - pe campiile mele e bine, sunt singur, tanar, bogat si sanatos.
In incercarea de-a deslusi taina, cu capul mare ca un cos cu cartofi, am plecat sa-mi intalnesc doi prieteni. Cum B1 urma sa difuzeze "Piata Universitatii" a lui Stere Gulea, l-am rugat pe un vecin sa-l inregistreze, si l-am vizionat, in cursul noptii.
Eu nu stiu daca dumneavoastra mai aveti, uneori, puterea sa v
