- Comentariu - nr. 374 / 10 Septembrie, 2009 Nu pot sa nu ma intreb, oare incotro mergem? Cat mai este pana la dezastrul final? Ce se va intampla cu aceasta tara? Nu mi-e indiferent nici pentru mine, dar mai ales pentru copiii mei..., si pentru copiii copiilor mei. Sunt unul dintre cei care v-am votat, domnule Basescu. Candva, imi puneam mari sperante in dumneavoastra... Acum, imi asum aceasta greseala si consider ca este de-a dreptul periculos sa mai castigati un mandat de Presedinte. Desi, pentru (linistea) dumneavoastra, este vital sa candidati si, mai ales, sa castigati. Altfel..., altfel va trebui sa "decontati" greselile ultimilor 20 de ani. Ele, e drept, nu va apartin numai dv. In privinta domniei voastre, domnule Presedinte, recunosc ca am gresit, dar, asa cum spunea latinul, "Erare humanum est!" ("A gresi e omeneste!). La inceputul mandatului pareati sincer animat de bune intentii. Erati "sange tanar" _ asa cum va place sa spuneti dumneavoastra si premierului _, in raport cu "dalmatianul" Iliescu sau cu lamentabilul Constantinescu, care se vaicarea permanent ca e o "victima a serviciilor". In mult prea sofisticatul si un pic cam prea (pe atunci) arogantul Nastase nu aveam incredere. Intre timp, ceva din fosta aroganta i-a mai disparut. Drumurile prea des facute pe la DNA l-au mai adus si pe Nastase printre noi, ..."stupid people". De aceea v-am votat, domnule Basescu. Vroiam altceva. Impresionabil si sentimental cum sunt - si ca mine, probabil, alte cateva sute de mii de fraieri, eu fiind primul dintre ei -, m-am lasat amagit de lacrimile varsate de dumneavoastra pe umarul "dragului Stolo". Am zis la vremea aceea ca sunteti de-al nostru, din popor. Ca simtiti si traiti romaneste. Ca ne vreti binele, iar urarea dumneavoastra (cinica, asa dupa cum aveam sa constat mai tarziu) - "Sa traiti bine!" -, m-a umplut atunci de bucurie si m-a dus cu gandul la traditii