Are doar 26 de ani şi visa la banca tehnică de când era elev în şcoala generală. Era încă pe băncile şcolii când s-a îndrăgostit de sportul rege.  La 7 ani, juca fără frică pe terenul de beton, când l-a remarcat antrenorul George Damian, de la Clubul Sportiv Şcolar Gloria. S-a înscris în grupa profesorului Dan Bolduma, pe care-l caracterizează drept „al doilea părinte”.

A fost coleg de generaţie cu Adrian Piţ, actualul fotbalist de la AS Roma, între ei fiind pe atunci o frumoasă rivalitate. „Ne certam tot timpul. Antrenorul obişnuia să facă un clasament cu cel mai bun jucător al anului, ieşeam peste el”, îşi aminteşte râzând Norbi.

Şi-a dorit, de când se ştie, să devină antrenor de fotbal. Profesorul Bolduma îl desemna să conducă încălzirea colegilor la antrenamente şi meciuri. A realizat că doreşte să ajungă pe „banca suferinţelor” când se afla cu CSS Gloria într-un turneu în Franţa. „Eram pe Coasta de Azur, şi cineva de la noi trebuia să ţină un discurs în faţa tuturor echipelor prezente la turneu. L-am ţinut eu, în limba engleză. Atunci mi-am dat seama că îmi place mult să mă implic în probleme organizatorice”, spune tânărul tehnician.

Retras prematur din iarbă

O carieră promiţătoare pe teren s-a încheiat nefericit. A evoluat ca junior în echipa West Petrom Pecica, alături de George Radu, Dan Boloş sau Adi Sas, apoi a fost cooptat în lotul celor de la Telecom Arad. „Am plecat cu ei în cantonament la Vaţa. Era o formaţie puternică, fotbalişti buni, ca Marius Grad, Nicolae Mitu, Neluţu Ardelean sau Andrei Militaru. După patru zile, am simţit înţepături în picior şi am plecat acasă”, povesteşte Norbi. A ajuns pe masa de operaţie, luând decizia să abandoneze fotbalul de performanţă, din cauza îndelungatului proces de refacere. S-a angajat, pentru a-şi plăti facultatea, evoluând pentru echipe mici, doar pentru p