Cartea cu amintiri a lui Neagu Djuvara e un exemplu perfect ilustrator al puterii marketingului editorial. În vreme ce, la noi, conceptul de carte-obiect se rezumă la formatele mari, de album, iar în afară sînt tot mai preţuite volumele ilustrate (uneori, chiar de autor), Editura Humanitas propune o colecţie de microtexte însoţite şi, într-adevăr, „ilustrate“ de grafica unui tînăr artist român. Cartea are de la bun început trei atuuri: numele-garant al lui Neagu Djuvara, istoric riguros, dar şi excelent povestitor dotat cu şarm incontestabil, ilustraţiile reuşite ale lui Andrei Gamarţ şi, evident, lexemul-cheie din titlu, nu ultimul dintre „cîrligele“ editoriale: „deocheate“...

Neagu Djuvara, Amintiri şi poveşti (mai) deocheate cu ilustraţii de Andrei Gamarţ, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, 102 p. O notă ne anunţă, de pe prima pagină, că istoricul oferise editurii manuscrisele (publicate iniţial, într-o variantă mai scurtă, în revista Plai cu boi), cu menţiunea de a nu fi publicate decît după moartea sa. Ulterior, Neagu Djuvara a fost „convins“ de editură să le permită publicarea, din raţiuni de satisfacere a cititorului, altminteri privat de bucuria de a „se reîntîlni cu un povestitor atît de plin de har“, a cărui pudoare de adevărat intelectual interbelic l-a împiedicat iniţial să-şi adune poveştile într-un volum. Iniţiativa, indiferent de motivaţie, se întîlneşte cu dorinţa publicului cititor, care va descoperi cu mare încîntare amintirile pline de umor şi amănunte de epocă ale lui Neagu Djuvara. Încă un avantaj, pentru cititorul care obişnuieşte să browseze printre paginile volumului: oriunde l-ar deschide, el va fi pe loc fascinat de oricare ilustraţie pe care-i vor cădea ochii – arta lui Andrei Gamarţ presupune un colaj reuşit, bazat pe un amestec de mijloace clasice şi digitale. Fie că este vorba despre fotografie, desen sau colaj ce le