Voturile electoratului l-au trimis pe Nicolae Iorga, in 1906, in Camera Deputatilor. Din acelasi an, Directia Politiei si Sigurantei Generale a inceput sa stranga note informative referitoare la renumitul istoric. Se dorea ca, urmarindu-se conferintele acestuia, sa se analizeze modul in care se dezvoltau fazele miscarii nationaliste. De aceasta stare de fapt nu a fost strain nici premierul Dimitrie A. Sturdza. Paradoxal, unul dintre studentii istoricului lucra pentru Siguranta si intocmea note informative privindu-l pe acesta. De regula, informatiile care ajungeau la Siguranta erau verificate. Asa, de pilda, agentii Sigurantei stiau, la 23 ianuarie 1906, ca N. Iorga avea sa tina, la Ateneul Roman, o conferinta cu tema "Din trecutul romanesc" sau ca acesta a plecat la Iasi, la 18 martie, dorind sa participe la un miting de protest al studentilor si sa analizeze, impreuna cu A.C. Cuza, statutele societatii "Fratia Romana". Agentii Sigurantei l-au urmarit pe N. Iorga la Universitate, dar si la domiciliul acestuia. Detectivii nu l-au filat permanent pe profesor. Din aceasta cauza, au mai aparut si sincope. La 2 martie 1906, agentul cu numarul de cod 25 din cadrul Diviziei I a Sigurantei a constatat ca, desi N. Iorga avea curs la Universitate, profesorul nu era de gasit. Deplasat la domiciliul acestuia, agentul a observat ca istoricul se afla acasa, din cauza ca "storul camerei sale era lasat si lampa aprinsa in mijlocul camerei facea sa se deseneze bustul sau pe stor. Din pozitia pe care o avea mi s-a parut ca citeste". Sunand la usa, la 9,30 pm, a avut surpriza sa-i deschida chiar N. Iorga, acompaniat de Traian Dumitru si Matei Gheorghe, studenti la Litere si "buni prieteni ai mei". "Studentul" a fost invitat in casa, discutand despre protestele studentilor bucuresteni. Nicolae Iorga a cerut calm, considerand ca, daca actiunea avea sa fie dusa la extrem, "ar compromite