Vorbeam cu nişte prieteni zilele trecute despre „Katyn”, tulburătorul film al lui Wajda, cu masacrul bestial al ruşilor care, în aprilie şi mai 1940, au ucis fără să clipească toată floarea armatei poloneze: 4.421 ofiţeri la Katîn, 3.927 lângă Harkov şi 6.311 la Medinoe, lângă Tver, conform raportului înaintat lui Hruşciov de Şeliapin în 1959. Sursa: Sorin Antonescu
Şi mă întrebam de ce niciun regizor român nu visează (măcar) la un film cu destinul Aniţei Nandriş-Cudla, la nişte scenarii despre minele de plumb de la Aiud, despre Sighet, Gherla, Salcia, Periprava, Jilava, Malmaison sau rezistenţa din munţi, de la Arnăuţoiu la Gavrilă Ogoranu? Ori despre oamenii care s-au spânzurat în propria casă de pe Uranus, atunci când au auzit că va fi demolată din ordinul lui Ceauşescu, ca să facă loc pentru Casa Republicii!... Şi de ce, de unde atâta indiferenţă faţă de multele, totuşi, cărţi de mărturii privind pecinginea comunismului românesc? Apar, slavă Domnului, de la o vreme, fie la INMER, fie sub egida CNSAS, la Fundaţia Culturală Memoria (filiala Argeş din Piteşti), la Muzeul Literaturii şi-n multe alte locuri, volume demne de tot interesul mass-media, nu doar pentru circuitul închis al specialiştilor.
Aşa sunt primele două Caiete pe 2008 ale CNSAS (revistă semestrială, cu Gail Kligman, Katherine Verdery, Dennis Deletant, Vladimir Tismăneanu, Dragoş Petrescu şi Virgiliu-Leon Ţârău în Consiliul ştiinţific, Florian Banu, George Enache, Silviu B. Moldovan în colegiul redacţional, responsabilul celor două numere fiind Liviu Ţăranu), cuprinzând peste treizeci de studii şi recenzii de specialitate. Istoriografia şi sursele Securităţii, metode de recrutare, anchetare şi reprimare, anii ‚50 şi anii ‚80, diversiuni, contraspionaj, strategii de infiltrare a mediilor sociale, a masoneriei şi a cultelor religioase, 1968 anul reformării Securităţii, studii de
