Prezenta lui Traian Basescu la sedinta CSM a fost pregatita pana in cele mai mici detalii. Chiar daca ar fi tocit toata noaptea cu picioarele in apa si gheata pe cap, n-avea cum sa ajunga la nivelul doctoratelor Monei Pivniceru si compania.

Doar ca stia asta. Nu doxa asteapta poporul privitor de la presedinte. Ci un haiduc care sa-i puna pe imbuibati pe frigare, ca sa sature stomacul colectiv cu impresie artistica, daca altceva nu produce tara.

Iar tara produce, in ultima vreme, haos. Dar si asta poate fi utilizat, doar manualul de instructiuni pentru seducerea neantului spre stampilare l-a scris Traian Basescu. Are doctoratul in natiune si simtire, iar natiunea e flamanda si socata.

Vede, de pilda, cum statul s-a prabusit in genunchi in fata judecatorilor, si tot ce poate produce e rugamintea de-a se intoarce la munca. Pe el, pe popor, asta l-ar fi costat slujba. Dar cine e poporul?

Un nauc care realizeaza, incremenit in holbare, ca in momentul in care intr-o tara judecatorii dicteaza tuturor conduita, democratia e in pericol. Miroase a dictatura a Justitiei, indiferent cat s-ar speria gandul de-o asemenea grozavie logica.

Dar nici santaj nu merge. Iaca definitia: "constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani".

E imposibil de demonstrat ca solicitarea magistratilor de-a-si pastra veniturile nu este indreptatita. Si chiar daca ar reusi cineva sa produca dovada, cine ar putea seduce un complet de magistrati pentru a decide favorabil petentului?

Tot ce se poate demonstra, desi n-are nevoie de argumente, ca se vede cu ochiul liber, este puterea grobiana dobandita de puterea judecatoreasca. Numai