Lumea teatrală ştie: de cum se pogoară peste noi răcoarea toamnei, vin să încălzească atmosfera, relaţiile dintre artişti (uneori) şi departamentele de contabilitate (întotdeauna) festivalurile. Festivalurile din valul autumnal, deocamdată, căci după hibernarea (auto)impusă se vor deschide şi vor înflori festivalurile de primăvară. În România teatrul e cum e, dar festivalurile prosperă. La urma urmei, nu este însă cel mai rău lucru din această ţară minunată.
Prima dintre reuniunile de toamnă se desfăşoară la Mangalia, la început de septembrie, şi este dedicată comedienilor noi în meserie: Gala Tînărului Actor "Hop" aliniază în faţa juriului şi a spectatorilor intraţi "liber" în sala Centrului de Cultură mangaliot (avînd faţada împodobită cu un uriaş mozaic însufleţitor, creat pe la începutul anilor 1960 de un foarte important artist plastic, pe numele său Jules Perahim...) absolvenţi din ultimii cinci ani ai şcolilor de teatru, împărţiţi în două secţiuni, Individual şi Grup, după cum tinerii în chestiune aleg formula "one-man show" ori spectacolul de tip aşa zicînd tradiţional. Cei dintîi au la dispoziţie un sfert de oră pentru a prezenta ceea ce se numea cîndva un recital, plus încă un număr de minute pentru a expune cum cred ei mai nimerit un text (neteatral) obligatoriu, comunicat dinainte, iar ceilalţi beneficiază de trei sferturi de oră pentru a convinge auditoriul nu doar de talentul fiecărui membru al echipei în parte, ci şi de capacitatea lor de a funcţiona bine împreună.
Numărul trofeelor a devenit variabil (şi imprevizibil) de la an la an, dar "de bază" sînt cele acordate pentru Cel mai bun spectacol, Cel mai bun actor (botezat, de la actuala ediţie, cu numele lui Ştefan Iordache şi susţinut material de Mihaela Tonitza-Iordache, văduva artistului), Cea mai bună actriţă şi Premiul special al juriului, intitulat "Sică Alexandrescu"; în plus,
