Despre turismul autohton s-au spus si se vor spune multe, dar, din nefericire, majoritatea opiniilor celor care calatoresc prin tara sunt mai degraba negative decât la superlativ. Deja expresia potrivit careia avem o patrie cu un potential turistic extraordinar pentru care alte natiuni ne invidiaza a devenit un cliseu. Pacat însa ca foarte multi dintre cei care îsi desfasoara activitatea prestând servicii în domeniul turismului nu prea au ce cauta în acest sector, sa recunoastem, foarte pretentios.

Am fost ieri la Sovata, împreuna cu un coleg si un reprezentant al unei companii muresene, deplasare facuta cu scopul de a realiza un reportaj. Facându-se ora amiezii am tras la o pensiune pentru a servi prânzul. Recunosc, locul arata excelent pe dinafara, parcarea era foarte frumos amenajata, iar cocheta terasa te îmbia sa iei loc cât mai repede. De asemenea, si interiorul arata la fel de bine, în baie se simtea un miros ca de tamâie si era o curatenie „luna si bec.”

La un moment dat si-a facut aparitia chelnerita cu meniul. Domnul care ne însotea a întrebat, timid, daca se poate comanda o supa fara carne. Pentru vegetarieni… Raspunsul primit a fost cât se poate de sec: „Nu avem”. „Nu se poate face nimic?”, a întrebat comeseanul nostru. „Avem supa de perisoare”, a venit impasibil raspunsul…

A fost rândul meu si al colegului sa comandam câte un piept de pui la gratar. Întrucât plecarea noastra depindea de un telefon pe care îl asteptam, am întrebat-o prevazator pe chelnerita cam în cât timp va fi gata comanda, pentru a evita eventualele neplaceri. „Va fi gata când se va praji”, ne-a raspuns femeia, lasându-ne realmente perplecsi.

E clar, atunci când voi mai merge la Sovata si voi dori sa servesc masa voi alege un alt loc. În zadar afara-i vopsit gardul, iar înauntru-i leopardul…

Despre turismul autohton s-au spus si se vor spune multe, dar, di