Sleuth este un film minimalist, departe însă de accepţia dată minimalismului cu privire la noul val românesc. Prezenţa lui Harold Pinter ca scenarist poate da una din cheile filmului pentru cel care este familiarizat cu teatrul său absurd de o factură cu totul specială. Filmul este turnat după piesa lui Anthony Shaffer, cu Jude Law şi Michael Caine, singurii actori pe scenă. şi aici urmează partea interesantă, filmul este un remake dacă se poate spune aşa, în 1972, regizorul Joseph L. Mankiewicz a realizat o ecranizare a piesei lui Shaffer, numai că atunci Shaffer semna foarte firesc şi scenariul. Iar filmul îl avea în distribuţie pe Lawrence Olivier în rolul lui Andrew Wyke, un romancier bogat pe cale de a divorţa de soţia sa, Maggie, iar acelaşi Michael Caine joacă rolul lui Milo Tindle, rol jucat acum de Jude Law. Filmul are o singură locaţie, casa lui Andrew Wyke, cu compartimentele sale Star Trek, asemeni celor ale unei nave spaţiale, cu un decor minimalist care i-ar fi plăcut unui Le Corbusier, cu o cameristică postmodernă de video-instalaţie, cu o mulţime de gadgeturi, spoturi, uşi glisante şi spaţiu liber în a cărui atmosferă pluteşte ca într-un acvariu lumina spectrală, siderală, redirecţionată ca într-un spectacol de balet asupra personajului, creând un halou în jurul lui sau proiectându-l într-un univers alternativ. Casa devine un personaj în sine, ea reprezintă şi scena de teatru pe care se desfăşoară confruntarea dintre Milo (Jude Law), amantul soţiei lui Andrew (Michael Caine) şi acesta, un joc de-a şoarecele şi pisica, între imaginaţia nu tocmai sănătoasă (dar cine solicită aşa ceva?) a unui scriitor de romane poliţiste şi cea a unui tânăr deloc inocent, alunecos prin însăşi natura meseriei. Răzbat la Jude Law ecouri din Closer al lui Mike Nickols. De fapt, avem filmată o excelentă piesă de teatru, câteva gros planuri sunt minunate, precum şi pli