Invitat: Răzvan Petrescu

Dragă Răzvan,

Ai fost medic, acum eşti scriitor, aşadar pentru mine eşti interlocutorul ideal pentru ceea ce am de spus aici. De curând, din motive pe care nu ţi le voi dezvălui, am citit câte ceva din prefaţa cărţii de medicină a celebrului doctor clujean Haţieganu, care a rămas în biblioteca bunicului meu, doctor şi el. Ce-am găsit acolo? Câteva din cerinţele pe care unul din întemeietorii şcolii de medicină din Cluj le cere confraţilor săi. Îţi reproduc ideile principale după notiţele pe care mi le-am făcut la una din vizitele mele la Braşov. În afară de ştiinţă şi spirit de observaţie, spune autorul, în medicină "e nevoie şi de o inimă caldă". La inima caldă se adugă neapărat "un cap clar". Generozitatea, simţul critic, puterea de muncă, discreţia şi, nu în ultimul rănd "atmosfera optimistă şi încrezătoare" sunt, de asemenea, necesare în ştiinţa sau arta dificilă a medicinei. Hippocrate - aminteşte doctorul Haţieganu - le cere medicilor şapte calităţi: aptitudine, educaţie, morală, studiu permanent, iubire de muncă, de oameni şi de sănătate. M-a izbit, dragă Răzvan, cât de mult poate să semene acest portret de medic ideal - sau, de ce nu, real - cu criticul ideal sau, de ce nu, real! Cu excepţia discreţiei, care nu cred că e relevantă în meseria de critic, şi a "iubirii de sănătate" care nu e obligatorie, tot restul se potriveşte perfect. Oare nu e nevoie de inimă caldă şi cap limpede şi-n critica sau în cercetarea literară? Nu e nevoie de educaţie, de aptitudine, de studiu permanent, de iubire de muncă şi de oameni? Şi chiar de atmosfera încrezătoare? Nu e nevoie de spirit de observaţie, altfel spus de o minte trează şi atentă? Poate că un critic bun se poate măsura şi după cât de aproape este de efigia medicului bun. Şi nu mă mir să constat că G. Călinescu încape de minune în modelul de mai s