Fără dată
Trei tipuri de inadecvare intelectuală: spiritul utopic (incapacitatea de a distinge între proiect şi realitate), experimentalismul mental (plăcerea de a testa idei, fără referinţă la adevăr) şi complexul de superioritate (sentimentul propriei îndreptăţiri şi al lipsei de îndreptăţire a celorlalţi). A se distinge, printre intelectuali, tipul cărturarului (prizonier al bibliotecii), tipul artistului (prizonier al imaginaţiei) şi tipul doctrinarului (prizonier al ideologiilor).
● De ce merge greu reforma? Pentru că toţi, într-un fel sau altul, aparţinem trecutului. Sîntem, clipă de clipă, un mecanism care secretă trecut. Altă piedică: nu reuşim să identificăm un principiu de solidaritate, care să fie mai puternic decît tot ceea ce, deocamdată, ne desparte.
● Cum vorbeşte un profesionist al eufemismului? În loc să spună "ţări sărace", spune "ţări nu bogate". Iar la întrebarea dacă în România de azi e posibilă o creştere economică rapidă, răspunde: "Da, dar numai dacă se îndeplinesc anumite condiţii imposibile".
● Un finanţist e bun dacă reuşeşte să omoare în el contabilul.
● La noi, "moderatorul" (de televiziune) se comportă ca protagonist: invită în emisiune cîţiva experţi, cu scopul de a-i instrui.
● S-ar zice, uneori, că, pentru gazetele noastre, România întreagă a devenit fapt divers. Nu e nici măcar vorba de o supremaţie a ţaţelor. Ţaţa poate ajunge la o oarecare anvergură, ca "divina ţaţă" a lumii mateine. E vorba doar de un joc la preţuri mici, de colportaj mărunt, de prost gust. Articlierii de duzină seamănă cu o liotă de căţei nervoşi, gata să alerge lătrînd după fiecare căruţă care trece pe uliţă.
● Sufletul destrupat (îngerul) nu gîndeşte, ci vede. Gîndirea e ceea ce păţeşte sufletul, cînd e parazitat de corp.
● Excentricul amplifică, în cele din urmă, virtuţile centrului. Le legitimează, prin con
