Daca in veacul al XIX-lea Theodor Aman reprezenta pentru prima oara atmosfera citadina emancipata, acum, in perioada interbelica, Alexandru Steriadi, Nicolae Darascu, Iosif Iser, Marius Bunescu, Bob Bulgaru, Vasile Popescu, Iorgulescu-Yor surprind peisajul Bucurestiului modern dar si aspecte ale capitalei aristocrate de pe bulevardele Elisabeta, Bratianu, Cotroceni, Calea Victoriei sau piata Teatrului National, piata Sfântul Gheorghe, piata Palatului. Ei ilustreaza laolalta simboluri ale vechiului si noului Bucuresti: block-haus-uri alaturi de case boieresti.
Piata Teatrului National, intr-o continua efervescenta, atrage atentia artistilor Nicolae Darascu si Marius Bunescu. Darascu reda intr-o reprezentare impresionista forfota de oameni si trasuri ce transpare intr-o lumina difuza, argintie, fixând momentul trecator al ploii, definitoriu pentru citirea imaginii: Calea Victoriei pe ploaie (1919). Spre deosebirede Darascu, Marius Bunescu surprinde un colt al pietii Teatrului National: Strada Câmpineanu si Piata Teatrului National (care se presupune ca ar fi fost pictata intre 1930-1932). In timp ce Darascu pune accent pe redarea atmosferei, Bunescu are in vedere consistenta, materialitatea subiectelor surprinse realist, abordare, de altfel specifica intregii sale picturii.
O fotografie din 1930 ilustreaza Piata Sfântul Gheorghe cu numeroase magazine unde se pot proba noi rochii, fuste, pantaloni si de unde se pot cumpara haine, pantofi, palarii pentru o garderoba deosebita. Galeriile Lafayette isi asteapta clientela. Tot aici femeile isi viziteaza foarte des croitoreasa sau coafeza, se intâlnesc la ceai cu prietenele pentru discutii mondene sau merg la Odeon. Aglomeratia urbana si mondenitatea pietii nu apare nicidecum in pictura avangardista a lui Maxy si nici in tabloul cu atmosfera bolnavicioasa al lui Phoebus.
Max H. Maxy ilustreaza Piata Sf. G
