Cursurile au loc vara-ntreagă, la Cefalù, micuţul oraş de la Marea Tireniană.

Străduţele medievale se strecoară prin oraşul îngrămădit la poalele stâncii şi ies brusc la lumină pe o plajă cu ape liniştite, în care casele se udă puţin doar, pe picioare. Dacă ajungi acolo pe 15 august, o să vezi asta: zeci de oameni, la bordul bărcilor mari sau mici, încărcate cu flori şi frunze la palmier, purtând statuia Fecioarei peste valuri, cântând şi strigând: „Viva Maria, Viva Maria!”. E „Ferragosto”, sicilienii se bucură. De viaţă.

Marea e cea Tireniană, stâncii îi spune „la Roca”, oraşul e Cefalù, la est de Palermo. Ca să se ştie, Cefalù e fondat de greci şi a trăit sub cartaginezi, romani, arabi şi normanzi. Asta se simte în arhitectură, în mâncare. Vara, oraşul se află sub stăpânirea turiştilor. Şi asta se simte.

Maşini pe orice străduţă, două scutere pe metru pătrat, „hei, Mario!”, Sicilia e zgomotoasă până te obişnuieşti. Oricum, doar pentru că bei 5 espresso pe zi, asta nu înseamnă că trebuie să te agiţi. Relaxează-te, nu e nicio grabă.

Zile exemplare

O dimineaţă de bun-simţ în Cefalù începe în Piazza del Duomo, în umbra catedralei, la o cafea. OK, dimineaţa are şanse să înceapă cu noaptea-n cap, în vuietul scuterelor pe străduţele pietruite. Să revenim la cafea: pe lângă tine trec turiştii spre catedrală, prăvăliile deschid uşile, localnicii discută politică înfierbântat, în jurul articolelor din „La Repubblica” sau „Corriere della sera”, iar tu închizi ochii pe jumătate şi mai pofteşti un cappuccino.

Peste zi, potrivit ar fi să zaci la plajă. Conform legendei (întotdeauna există o legendă), regele normand Roger al II-lea a avut numai lucruri bune de spus despre plaja calmă pe care s-a adăpostit în mijlocul unei furtuni, motiv pentru care a construit, recunoscător, amintita catedrală-fortăreaţă