Ministrul britanic de externe, David Miliband, cere liderilor europeni sa dea dovada de mai multa ambitie in eforturile pe care le depun pentru finalizarea unui acord privind schimbarile climatice, pana in decembrie 2009, cand este programat summit-ul ONU de la Copenhaga.
El avertizeaza ca realizarea unui acord global post-Kyoto sta sub semnul incertitudinii si sugereaza, printre altele, ca tarile membre UE sa puna bazele unei "uniuni a mediului", care sa fie "un catalizator pentru o lume iesita de sub amenintarea dioxidului de carbon". (Articol scris de David Miliband)
Imi aduc aminte cum in anii '80, pe vremea cand eram doar un adolescent, am avut ocazia sa il intalnesc pe cunoscutul politolog Raymond Aron. Mi-a vorbit atunci despre un posibil pericol din viata politica si anume "neglijenta benigna" - modul in care intentiile bune sunt umbrite de lipsa de concentrare asupra a ceea ce conteaza cu adevarat. Este pericolul care ne ameninta si acum, cand vine vorba de schimbarile climatice.
In mai putin de trei luni, la summit-ul ONU de la Copenhaga vor fi luate decizii cu impact asupra viitorului planetei. Dar realizarea unui acord global sta sub semnul incertitudinii; cel mai mare pericol este faptul ca, preocupati de numeroasele prioritati ale momentului precum redresarea economica, situatia din Afganistan si neproliferarea nucleara, nu realizam ca exista o problema decat atunci cand este prea tarziu. Pentru a echilibra balanta, guvernul britanic a demarat saptamana aceasta o noua initiativa diplomatica, alaturi de partenerii europeni din Franta, Finlanda, Danemarca si Suedia. Practic acum lucram pe patru fronturi.
In primul rand, schimbarile climatice trebuie scoase din categoria "protectia mediului inconjurator". Un acord global nu este numai de dorit, ci mai degraba imperativ pentru siguranta nationala si redresarea
