Studiul colesterolului din membrana eritrocitului în condiţii fiziologice şi patologice este motivat de cunoştinţele asupra rolului important al membranei în structura şi funcţia celulei. Exercitarea funcţiei celulare depinde de buna funcţionare a membranei sale. (...)

Eritrocitul este un bun exemplu de membrană celulară (plasmatică) ce se foloseşte ca model de studiu pentru a ilustra rolul exercitat de colesterol la acel nivel. Interesul pentru un astfel de studiu derivă din cunoaşterea faptului că membrana eritrocitului este sursa cea mai mare de colesterol prin comparaţie cu celelalte celule din organism. Colesterolul este considerat un component important în grupul lipidelor neutre membranare, cel mai important element structural al lipidelor membranare. Se apreciază că lipidele din membrana eritrocitului reprezintă un total de 500 x 10–10 mg/celulă, din care 30% lipide neutre şi sterol de tipul colesterolului, 6% fosfolipide, 10% glicolipide. Colesterolului îi revine un rol important în reglarea fluidităţii membranare şi previne cristalizarea lanţurilor acil ale acizilor graşi care fac membranele mai puţin fluide, deci opuse colesterolului. Efectul colesterolului asupra membranelor se efectuează prin intercalarea grupărilor sale hidroxil, polare, în bistratul lipidic, nucleul sterolic rigid, care interacţionează cu lanţurile de acizi graşi din vecinătate (fig. 1). După Smith (1992), colesterolul previne transformarea membranelor normale din faza de fluid în faza de gel la temperaturi joase. În membrana hematiei, colesterolul se găseşte mai mult sub formă liberă decât esterificată şi reflectă variaţiile colesterolului plasmatic. Colesterolul liber neesterificat în membrana hematiei se află într-o continuă dinamică, fiind repede metabolizat între eritrocit şi plasma sanguină. Procesul se desfăşoară neenzimatic, fără consum de energie şi f