De opt ani, de cand German Marshall Fund masoara perceptiile pe care europenii si americanii le au unii despre ceilalti, romanii apar in mod constant ca una dintre cele mai filoamericane natiuni – anul acesta chiar cea mai filoamericana – din Europa. Era firesc, asadar, ca diplomatia noastra sa urmeze sentimentele populatiei si sa dezvolte o relatie de apropiere speciala cu Statele Unite, concretizata in parteneriatul strategic stabilit intre cele doua tari. De ceva vreme insa, se sugereaza tot mai apasat ca lucrurile n-ar (mai) fi tocmai asa roz, ca ceva a inceput sa scartaie si ca ar fi necazuri in paradisul aliantei romano-americane.
In primul rand, aceste insinuari sunt legate de alegerile prezidentiale si au o incarcatura electorala evidenta. Pe scurt, teoria se reduce la vorbele lui Mircea Geoana, care le dadea asigurari activistilor PSD ca "Basescu este terminat... L-au lasat din brate si americanii" si pretindea ca actuala administratie democrata si-ar fi pierdut iluziile in privinta presedintelui roman, care, pe de o parte, ar fi fost mult prea apropiat de fosta administratie Bush, iar pe de alta, nu s-ar fi dovedit a fi la inaltimea asteptarilor Washingtonului. Dovada ar consta in faptul ca Barack Obama nu si-a gasit timp pana acum sa il primeasca pe omologul sau roman. Mai mult, cum Traian Basescu este inconjurat de intelectuali liberali/conservatori care nu nutresc o simpatie deosebita fata de presedintele democrat, a continua cu actualul presedinte s-ar putea dovedi mai degraba o povara pentru relatiile cu Statele Unite decat un atu, daca nu de-a dreptul o amenintare.
Este o teorie buna, pacat insa ca este complet falsa. Mai intai, pentru ca Statele Unite nu intervin niciodata intr-un mod atat de brutal in evolutiile politice ale unui aliat, apoi pentru ca americanii nu fac niciodata afaceri in felul acesta, bazat pe dihotomii
