A scris aproape 30 de cărţi de istorie, cele mai multe despre Târgovişte. Reuşeşte să aducă la lumină perioade din istoria cetăţii necunoscute. Mihai Oproiu a decis că îi place istoria încă din clasele primare, lucru care nu a putut decât să-l întristeze pe tatăl său care îl vedea un mare avocat. “Mi-a plăcut istoria. În clasa a patra, ştiam toţi domnitorii. Tata, grefier, voia să fac dreptul”, ne-a povestit istoricul.
Adevărata ucenicie o face la Târgovişte, unde este fascinat de lucrurile necunoscute din istoria oraşului şi se hotărăşte să le aprofundeze. “Am descoperit o adevărată şcoală de istorie la Târgovişte, chiar dacă nu se vorbea despre ea. Am vrut să continui munca istoricilor Virgil Drăghiceanu şi Alexandru A. Vasilescu. Ei au făcut începuturile cercetării mele”, a precizat Mihai Oproiu.
Îşi începe cariera la Muzeul de Istorie unde nu rămâne decât un an, dar acea perioadă îl ajută să se apropie de cercetarea istorică. “Am preluat inventarul de la Radu Gioglovan. Nu am stat decât un an, dar acolo am realizat că terenul este gol, că nu s-a cercetat în amănunt istoria oraşului”, mai spune istoricul.
A predat la mai multe şcoli generale
În perioada 1969-1976, predă istoria la Şcoala Generală Doiceşti, unde îşi pregăteşte lucrarea de doctorat. “Un moment important pentru mine a fost când, la doctorat, în 1973, mi s-a dat posibilitatea să scot o carte care cuprindea inscripţii şi însemnări de la bisericile şi monumentele din Târgovişte”, spune Oproiu.
Apoi, începe să predea în Târgovişte, la mai multe şcoli generale. “Aveam frânturi de normă la mai multe şcoli. Ajunsesem să fiu cunoscut de toţi elevii din oraş”, povesteşte amuzat profesorul. Din 1986, devine titular la Şcoala nr. 5, iar apoi inspector şcolar şi profesor universitar.
Consideră că apariţia revistei Valahica, în
