Înfiinţat în anul 1891 de către suedezul Artur Hazelius (1833 - 1901), Skansen are reputaţia de a fi cel dintâi muzeu - rezervaţie etnografică - în aer liber din lume. Nu departe de centrul Stockholmului şi de Skansen există şi un impunător muzeu - clădire, Nordiska Museet (Muzeul Nordic), ctitorie a aceluiaşi om de ştiinţă romantic, doritor să prezerve pentru posteritate identitatea scandinavă, în condiţiile industrializării din ce în ce mai rapide din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
De la poetul Sandu Tzigara-Samurcaş, fiul întemeietorului Muzeului de Artă Naţională din Bucureşti, Alexandru Tzigara-Samurcaş, ştiam de interesul acestuia din urmă pentru Muzeul Skansen pe care dealtfel îl şi vizitase în anul 1909, împreună cu muzeele etnografice în aer liber din ţările învecinate, altădată unite cu Suedia: Norvegia, Danemarca şi Finlanda1. înrudirea dintre lăcaşul de cultură din capitala suedeză şi cele două mari muzee bucureştene consacrate lumii rurale româneşti - Muzeul }ăranului Român, avatar contemporan al muzeului lui Al. Tzigara-Samurcaş şi Muzeul Satului, datorat, după cum se ştie, lui Dimitrie Gusti - mi-au stimulat interesul şi curiozitatea pentru Skansen, deşi nu sunt de profesie etnograf sau antropolog. Impresiile vizitei făcute în luna iulie a acestui an se cer poate încredinţate tiparului, din pricina însemnătăţii acestor locuri ale memoriei pentru conservarea unor identităţi naţionale, o urgenţă mai ales astăzi, în epoca globalizării şi a ştergerii multor trăsături culturale distinctive.
Fondarea muzeului în aer liber de la Stockholm precede aşadar cu un deceniu şi jumătate pe cel al lui Al. Tzigara-Samurcaş şi cu peste patru decenii pe cel al lui D. Gusti. Răspunsul la întrebarea de ce această mare întârziere în fondarea unui muzeu în aer liber în capitala României ni-l dă chiar Al. Tzigara-Samurcaş, un adversar h
