„Craiova avea faima unui oraş boieresc“, mărturisea Corneliu Baba despre Craiova de ieri. Paginile de jurnal, însemnările celor care au avut bucuria de a gusta din dulceaţa vremurilor de odinioară vin să ni se dezvăluie.

Craiova de ieri ni se înfăţişează în puţine imagini surprinse de pictorii vremii, în fotografii. Dincolo de aceste minunăţii, cititorul fermecat de trecutul oraşului poate descoperi altele în însemnările celor care au trăit sau au trecut pe aceste meleaguri, legându-şi existenţa de minunata Craiovă de odinioară.

Tudor Arghezi consemna sub titlul „Ar fi trebuit să cunosc mai demult Craiova“: „Un oraş Bucureşti de acum 50 de ani, mai mic decât originalul, dar compus ca şi el, din câteva târguri adunate, de prăvălii. Bicele, opincile, căldările, frânghiile, căciulile şi iţarii se vindeau la Craiova şi în centru, unde brâurile şi saricile se legănau în aerul destul de liber în răspântii. Dacă te întrebai ce populaţie deasă putea să servească atâtea prăvălii, răspunsul ţi-l dădeau mărfurile spânzurate la uşi.

Craiova trăia din clientela ţărănească. Oameni întregi agăţaţi de o ceafă de lemn încovoiat, de o cobiliţă scurtă, pluteau în uliţele târgului la rând.

Boierii Craiovei, evoluaţi, cumpărau din Bucureşti, marele oraş de cluburi, către toamnă, după vânzarea cerealelor. Înainte de Viena, marii proprietari de moşii dădeau o raită prin Bucureşti şi uneori, atraşi de localurile de noapte, la care cânta câte o franţuzoaică, nu mai plecau mai departe, cerând prin mandat telegrafic banii pierduţi pe o fustă.

Ei se îmbrăcau ca la Paris, afară de Dincă Schileru, care nu renunţase la portul oltenesc integral, adaos cu o legătură de gât albastră de mătase, fluturată în trăsura cu muscal. Superb bărbat, Dincă Schileru! Şi splendid oltean! Scris de sus în jos pe toată înălţimea spetelor lui, de dimie albă fină, cu negre găitane de i